de Alina ROINIȚĂ
Unele cuvinte asociate unor structuri specifice pot căpăta forme diferite ca urmare a contaminării. Un exemplu în acest sens este cuvântul codobelc care primește următoarele explicații: în DEX (2009) reprezintă „un nume dat melcului în unele jocuri de copii”, în NODEX (2002) denotă „o moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o cochilie în formă de spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile”, iar în DLRLC (1955-1957) este prezentat ca „un epitet glumeț dat de copii, în jocurile lor, melcului”. Cu alte cuvinte, codobelc este prezentat în DEX și în NODEX ca o altă denumire dată melcului, folosită în special de copii, pe când într-un dicționar mai vechi, DLRLC, apare ca fiind „un epitet”, însă în niciunul dintre cazuri codobelc nu primește o definiție mai complexă, așa cum presupunem că ar merita, dat fiind că a fost înregistrat și cu o valoare substantivală, dar și cu una adjectivală.
Din punct de vedere gramatical, codobelc reprezintă o contaminare între alte două cuvinte, codoberc și melc (DEX 2009). De asemenea, deoarece codobelc este specific în jocurile de copii, este posibilă și o explicație prin înlocuirea consoanei r cu l, fiind mai ușor de pronunțat. Codoberc este, la rândul lui, un cuvânt format de la substantivul coadă + adjectivul berc („fără coadă, cu coada scurtă”), astfel încât sensul lui codoberc este de „fără coadă”. Această explicație apare în DEX (2009), la intrarea codobelc, însă nu există ca o înregistrare separată. Existența cuvântului codoberc în alte dicționare, precum MDA2 (2010), primește o explicație neașteptată: „o formulă care îndeamnă melcul să iasă din cochilia lui”, fără a se face vreo referire la coadă.
În acest sens, două aspecte sunt interesante cu privire la evoluția cuvântului. Primul este dat de înlocuirea lui codoberc (fără coadă) cu codobelc în jocurile de copii. Al doilea este dat de definirea cuvântului contaminat, codobelc, ca un substantiv, o altă denumire pentru melc, ignorându-i-se valoarea adjectivală. Astfel, în jocurile de copii, „Melc, melc codobelc/ Scoate coarne bourești/ Și te du la Dunăre,/ Și bea apă tulbure” sau „Melcul codobelc ne-aține drumul spre ascunzătoare” ar deveni, conform definițiilor din dicționare: „Melc, melc, melc/ Scoate coarne bourești/ Și te du la Dunăre,/ Și bea apă tulbure” sau „Melcul melc ne-aține drumul spre ascunzătoare”;
În final, dată fiind formarea prin contaminare, s-au impus în timp mai multe variante de explicare a cuvântului codobelc, fiecare dintre ele fiind asociate, în mod direct, melcului. Astfel, reprezintă codobelc un alt nume dat melcului sau este o formă care sugerează o trăsătură a lui, cel fără de coadă?
Foarte improbabil. Melcul, tocmai, ARE „coada”. De ce i-ar fi spus cineva „berc”???
Stimată Doamnă, vă mulțumim pentru comentariu. După cum este specificat și în articol, cuvântul „codobelc” reprezintă o contaminare între cele două cuvinte, dat fiind că nu are o semantică proprie. O posibilă interpretare ar putea veni de la faptul că melcul nu are coadă, de fapt, ci are un picior care îi susține corpul și îi permite locomoția.