de Alina ROINIȚĂ
Noul roman al lui Michel Houellebecq, care a căpătat o mare rezonanță încă de la publicare, aduce în prim-plan ceea ce ne macină pe mulți: Cum supraviețuim traumelor de zi cu zi ale vieții moderne? Cât de mult ne afectează acestea și cât de mult ne putem afunda în colaps? Răspunsul la toate aceste întrebări este sintetizat în Serotonină, în aproape 300 de pagini, în care vom descoperi o societate modernă tulburată și cinică, prin însăși natura ei.
Încă din primele pagini ale cărții, este prezentată succint existența lui Florent-Claude Labrouste, un individ de vârstă medie, care renunță la toate plăcerile sociale în favoarea unui Captorix pe zi, un antidepresiv care crește nivelul de serotonină din sânge și care face miracole pentru toți pacienții cu tulburări depresive, însă nu fără a lăsa și urme, cum ar fi dispariția libidoului sau impotența. Michel Houellebecq este un autor al hazardelor, al construirii eroilor corozivi care se displac și se deconstruiesc din cele mai mici chestiuni. După situarea contextuală a acțiunii romanului, în Franța, spre sfârșitul anului 2010, Florent-Claude este prezentat încă de la început ca fiind un personaj frustrat, care-și crește dezamăgirile, pornind de la chestiuni minore, cum ar fi numele său. Compătimirea propriului nume deja anticipează, fie și ironic, soarta care îl paște, însă pe care el o întâmpină cu mult cinism de cele mai multe ori.
Romanul este construit pe baza contradicțiilor și a contrastelor, fiindcă are în centru un personaj care se îndoiește de la început de fericirea sa, considerând-o îndoielnică pentru un om de vârsta sa (p. 16). Flaurent-Claude trăiește asemenea unui om de rând, dar poate ceva mai capricios și mai excentric, fiind deja dezgustat de slujba de funcționar pe care o avea la Ministerul Agriculturii, dar și de tânăra japoneză cu care este cuplat, Yuzu. De aceea, fanteziile lui despre femei nu întârzie să apară deseori, iar introspecțiile despre femeile din trecutul său îi reamintesc că iubirea nu mai poate fi trăită în Occident, în acest loc deja pierdut într-o modernitate distrugătoare.
Tehnica detaliului cotidian
Interesant de observat în privința limbajului este tocmai această tehnică a detaliului cotidian, care plasează Serotonina într-un cadru marcat de numele firmelor mari, de instrumentele indispensabile oricărui om modern ori de finețea varietăților culinare. Nu sunt lipsite Zadig și Voltaire, Samsonite, Vanity Fair, Coca Cola, smartphone-ul ori Uber. Cele mai fandosite branduri și francize își fac apariția ca într-un spectacol predestinat lor. Bulevardele capătă și ele contur în funcție de relevanța lor, cardurile mereu sunt denumite, reclamele de la televizor sunt explicate, hotelurile sunt analizate estetic, filmele de natură intimă apar și ele cu lux de amănunte. Întreaga nereușită existențială este construită pe baza unor flash-uri ale obiectelor, împrejurărilor și fenomenelor din jur, în fine, a tuturor celor care contribuie la formarea societății neologice de astăzi.
Declinul social și vulgaritatea
Înainte de a începe cursul introspecțiilor, Flaurent-Claude își abandonează iubita în urma infidelităților – un termen prea suav pentru Yuzu – pe care el le descoperă. Această parte a cărții, precum și multe alte descrieri ce vor urma sunt cuprinse de amănunte sexuale dintre cele mai vulgare, scenariile și limbajul lăsând, uneori, urme de regret, deși romanul, în fond, dezvoltă o temă mult mai profundă. Cu toate acestea, realitatea e la fel de cinică și vulgară, iar folosirea unor astfel de pasaje nu poate decât să ilustreze modul de trăire a iubirii din perspectiva omului modern. În acest fel, apare declinul social al personajului care preferă să dispară din viața socială decât să ajungă într-o situație în care să o ucidă pe Yuzu și să-și petreacă restul zilelor la pușcărie. Decăderea lui Flaurent-Claude a început cu mult înainte să afle despre activitățile iubitei sale, însă nefericirea sa s-a adâncit pe măsură ce credea că dispariția sa îl va conduce la o viață nouă. Depresia – noua boală a societății contemporane – îl ajunge din urmă și pe Flaurent-Claude, măcelărindu-i până și puterea de a-și face tabietul zilnic ori de a se spăla de unul singur. Revenind acum la primele pagini ale cărții, în continuare, personajul nostru va fi tratat de un medic cu antidepresivul Captorix, care avea să-l repună pe picioare.
Ironia dezechilibrului
Flaurent-Claude este perfecta ilustrare a societății contemporane în majoritatea ei. Situații de-a râsu’, plânsu’ apar la tot pasul și iată, prin intermediul personajului principal, se instaurează degradarea, cea care deconstruiește tradițiile și devine aproape un bun de plată pentru toți cei din jur. Multe dintre pasaje se ancorează în prezentări ironice ale unor țări, apoi regiuni europene, autorul ajungând, ulterior, la scală globală. Înseși personajele episodice care mai apar în roman sunt învăluite într-o manta tragic-comică, fiindcă indivizii care vor să se întoarcă la valori și la tradiții sunt nimiciți. Tradiționalismul va fi îngropat, astfel, în favoarea modernismului. Țăranul se va nărui în favoarea globalizării. În acest fel, Serotonina se construieșe în jurul cinismului și al negării absolute față de o societate contemporană.
Cartea poate fi comandată aici: www.libris.ro