Niccolò Machiavelli, 2020, Arta războiului, traducere de Lucian Pricop, București, Cartex, 200 p.
Alina ROINIȚĂ
Strategiile politice „atunci” și „acum”
Într-un război, cheia succesului este să lupți cât mai puțin. Să nu îți epuizezi puterile, să fii strategic, să anticipezi, să definești bine rolurile oamenilor tăi, să știi să recrutezi. Într-un oraș al splendorii, Florența secolului al XVI-lea, cu câteva sute de ani în urmă, Niccolò Machiavelli devenea o figură centrală în misiunile diplomatice ale regiunii. Un tânăr erudit care avea să se ocupe de negocieri diplomatice și de cercetarea strategiilor politice, lăsând în urma sa câteva scrieri fundamentale privind tacticile de menținere a puterii, precum și principiile puterii politice.
Scrisă într-o manieră dialogată, Arta războiului descrie structura de națiune armată, trecând armatele de mercenari în plan subsidiar. Pe lângă o prezentare amănunțită pe care autorul o realizează armatelor, modul în care se construiesc și se așază pe front, rolul tuturor celor implicați, modul în care se organizează taberele și fortificațiile, Machiavelli descrie și o serie de strategii politice care nu-și pierd valabilitatea nici astăzi. Trimiterea lui Lucian Pricop la observația lui Antonio Gramsci din Prefață, și anume că „omul politic trebuie să posede competențe și să-și asume responsabilități militare”, indică întocmai viabilitatea principiilor puterii politice.
Interesant de observat este că multe dintre ideile lui Sun Tzu sunt regăsite și la Niccolò Machiavelli, în lucrarea cu același nume, Arta războiului. Astfel, separarea forțelor, tacticile de front, cunoașterea inamicului în detaliu, anticiparea strategiilor acestuia, amăgirea adversarului cu o falsă impresie despre puterea ta reală ca să-l poți doborî când îl prinzi cu garda jos, fără a-i lăsa timp de reacție etc. indică întocmai universalitatea doctrinelor în timp.
Virtù-tea politică pe câmpul de luptă
Însă Machiavelli își construiește două principii diferite în cartea sa: un om cinstit nu poate să facă din război o profesie, iar o națiune înțeleaptă nu a permis niciodată aceasta. Aceste principii trebuie să stea la baza națiunilor armate, iar Machiavelli le vede ca fiind baza unei societăți pașnice, fiindcă pe timp de pace sunt șanse mai mici ca acei cetățeni care au participat în război să se folosească de meseria armelor pentru a periclita în vreun fel patria.
Pentru Machiavelli, procesul de recrutare rămâne extrem de important pentru reușita războiului: găsirea soldaților urmărind anumite criterii, înarmarea lor, pregătirea lor pentru cele mai dificile situații, pentru a li se dezvolta priceperea, instruirea lor continuă și obișnuirea lor cu arme mai grele decât cele din război pentru a le spori agilitatea. De altfel, conducătorii armatelor trebuie să aibă competențe specifice pentru a reuși în luptele lor, în mijlocul cărora stă acest virtù, o virtute politică ce denotă flexibilitate extraordinară și capacitate strategică de a se adapta tuturor condițiilor care pot apărea pe câmpul de luptă.
Arta războiului. O carte pentru cei din domeniul militar, pentru politicieni, pentru conducători, pentru cei care vor să înțeleagă mai profund strategiile de luptă în război și în politică. O carte care pune în evidență relațiile de putere și care e de bază pentru înțelegerea științei politicii de secolul al XVI-lea, dar și de secolul al XXI-lea. O carte dedicată tuturor celor care vor să înțeleagă ce se întâmplă cu destinele lor prin prisma modului în care acționează demnitarii, politicienii, militarii etc. O deconstruire inteligibilă a modului în care acționează guvernanții, de cele mai multe ori pe principiul Casus Belli decât pe axarea modului în care ar trebui să se poarte „războiul”.
Cartea poate fi comandată aici: Libris