de Alina ROINIȚĂ
Tema propusă în acest articol vizează un aspect mai puțin lingvistic, dar mai degrabă un fapt extraordinar ce merită prezentat. Voluntariatul, așa cum reiese din definiția DEX 2009, înseamnă, pe de o parte, 1. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar, iar pe de altă parte 2. Activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material. În ceea ce vom prezenta, vom avea în vedere cel de-al doilea sens. Ideea de bază de la care plecăm este timpul, el fiind resursa de bază a individului; în mare parte, cel din urmă dedică timpul în scopul obținerii unor foloase materiale satisfăcătoare. Puține slujbe au, totuși, și recompense imateriale. În acest sens, voluntariatul reprezintă acea donație de timp și cunoștințe deopotrivă unor persoane care au nevoie de competențele noastre, fără a aștepta nimic material în schimb. Cu siguranță, zecile de zâmbete și recunoștința sinceră reprezintă mai mult decât orice câștig material.
În România, idea de voluntariat a început să prindă contur după anul 1989, dar a căpătat amploare din 2001, când s-a adoptat prima lege cu privire la voluntariat. Câțiva ani mai târziu, în 2014, s-a adoptat legea nr. 78 cu referire la reglementarea activității de voluntariat. Prin acestă lege, voluntariatul este recunoscut ca experiență profesională prin acordarea unor certificate naționale. Există, totuși, anumite condiții pentru a putea face voluntariat, iar acestea țin de vârsta voluntarului, care nu trebuie să fie mai mică de 15 ani, de o pregătire prealabilă cu privire la securitatea și sănătatea muncii în România, dar și de respectarea unui program stabilit de comun acord între voluntar și organizația non-guvernamentală. Procedeul este unul destul de simplu, voluntarul se înscrie în cadrul unei organizații pe care o alege în funcție de domeniul în care vrea să facă voluntariat, se pregătește pentru instructajul de medicină a muncii, urmat de o scurtă perioadă de instruire, dacă este cazul, și începe activitățile de voluntariat. La sfârșitul perioadei, voluntarul va primi un certificat prin care îi sunt recunoscute competențele și abilitățile câștigate în perioada respectivă.
Deși există facilități cu privire la activitatea de voluntariat, când vine vorba de statistici, situația din România nu este prea favorabilă, astfel încât, conform eurobarometrelor, aproximativ 15% din populație se implică sau s-a implicat într-o activitate de voluntariat în decursul vieții. În acest sens, nici aici România nu ocupă un loc de lăudat în Uniunea Europeană, dat fiind că media de voluntariat în alte țări membre este de peste 40%, precum în Danemarca, Suedia, Olanda, Austria etc. În ceea ce privește o clasificare a regiunilor în care s-au desfășurat cele mai multe activități de voluntariat, putem observa că unele state din Asia, precum Filipine, India, Cambodgia, ori din Africa, precum Kenya ori Uganda ocupă printre primele locuri. În acest sens, voluntariatul s-a realizat ca urmare a unei cereri și oferte necesare în zone afectate de diferiți factori.
În final, în România există 42.000 de ONG-uri active dintr-un total de 80.000 conform unor studii recente publicate în presă, există Federația VOLUM și hartavoluntariatului.ro care încearcă să reunească ONG-urile cu instituțiile statului și alți parteneri pentru a facilita implicarea în activitățile de voluntariat. În acest sens, ceea ce rămâne de făcut este afirmarea unui minimum de spirit civic și nu numai, o dorință prin care acțiunile noastre să le aducă un zâmbet celor din jur. Într-o lume în care mijlocul financiar este în centrul atenției, a oferi fără a aștepta nimic în schimb reprezintă o trăsătură umană cel puțin admirabilă.
www.novapolis.ro