de Alina PARTENIE
Undeva, pe lacul ce pare infinit, Léman sau Geneva, la poalele Alpilor, se găsește un tărâm de poveste, o cetate medievală fortificată protejată de ziduri trainice și de apa ce o înconjoară. Yvoire, căci așa se numește acest tărâm, aparține teritoriului francez și a fost desemnat în mai multe rânduri ca unul dintre cele mai frumoase locuri din Franța. Recunoscut mai ales pentru florile ce îi dau viață de-a lungul primăveriii sau pentru Grădina celor cinci simțuri, Yvoire se transformă magic și în preajma sărbătorilor de iarnă. Dacă fotografiile și impresiile cele mai numeroase prezintă un Yvoire înflorit, în zile lungi de vară care permit contemplarea lacului Léman, o după-amiază petrecută în Yvoire în preajma Crăciunului te face să îți dorești să oprești timpul în loc, întorcându-te deopotrivă către ținutul medieval care datează din secolul al XIV-lea, cât și în tărâmul atemporal al magiei sărbătorilor autentice.
Cel mai ușor se poate ajunge în Yvoire plecând din Nyon, de pe teritoriul elvețian, cu vaporul, căci cel mai ușor ajungi pe apă, iar să faci înconjurul lacului cu trenul ori autobuzul nu e cea mai potrivită alegere. Nyon este situat în apropierea orașului Geneva. În urmă, rămâne castelul din Nyon, iar în față apar, rând pe rând, în zi de decembrie, orășele colorate și frumos luminate, dar și peisaje pitorești. Douăzeci de minute mai târziu vaporul încetinește, iar din spatele pontonului apare castelul ce străjuiește întreg ținutul. La dreapta lui, se întrezăresc deja străduțele misterioase, iar plimbarea pe străduțele labirintice lasă în urmă imaginea lacului-oglindă, care în zilele cele mai friguroase reflectă munții și azurul cerului.
Castelul Yvoire, localizat chiar pe malul lacului, într-un peisaj magic rămâne cea mai impozantă construcție și astăzi. Urmând firul nestatornic al istoriei, aflăm că acesta este primul edificiu ridicat în zonă, întregul proces de ridicare a structurii a început în anul 1306, scopul lucrării fiind acela de a crea o zonă de supraveghere a portului. Secole de-a rândul, zona a fost regiune militară construită strategic cu scopul de a monitoriza întregul teritoriu. Anul 1591 este un moment nefast în istoria castelului din cauză fiindcă un incendiu violent pune la pământ construcția masivă. La începutul secolului al XX-lea, se încep demersurile pentru restaurarea clădirii, cea care avea să redevină un simbol al locului și unul dintre cele mai importante obiective turistice din Yvoire.
Cea mai importantă sursă de venit din Yvoire este turismul, care a depășit pescuitul. Istoria turistică s-a scris după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, anul 1950 s-a alăturat altor date istorice cu semnificație pentru micul orășel: 1306 (construcția fortificațiilor de către Contele Amédée V cel Mare) sau 1592 (atacul brutal asupra orașului care a transformat o fortăreață militară într-un sat sărac de fermieri și pescari). Sălbaticii lacului Léman, numiți așa de Alfred de Bougy, au devenit gazdele a peste 1 000 000 de vizitatori anual. Florile care atârnă vara la ferestrele fiecărei case sunt înlocuite iarna cu ornamente de Crăciun delicate, iar numeroase magazine te atrag de pe străduțele mărginite de ziduri groase de piatră. De fapt, casele din Yvoire își păstrează atât de bine specificul, încât imboldul de a le trece pragul este din ce în ce mai mare. Magazinele de pe marginea străduțelor te întâmpină primitor, iar vânzătorul ce își surâde complice pare să facă parte din poveste. Ceea ce face farmecul locului nu este ca în alte părți vreun obiectiv care trebuie vizitat, ci plimbarea fără un plan prestabilit pe străduțele înguste, oprindu-te, din când în când, să admiri și să te bucuri pentru ceea ce te înconjoară.
În decembrie, la amurg, Yvoire devine un tărâm pitoresc, magic, o transpunere în realitate a celor mai frumoase povești despre Crăciun. Și dacă există un loc unde toată această magie să fie perfect asimilată oamenilor și trăirilor acestora, Yvoire merită și trebuie vizitat și în decembrie, când dincolo de frigul apăsător te întâmpină bucuria unui timp magic, ce se repetă anual și va continua la nesfârșit.
sursă foto: Alina Partenie