de Alina PARTENIE și Alina ROINIȚĂ
De Paris se leagă multe cuvinte și clișee: de la Turnul Eiffel, emblematic pentru capitala pariziană, până la elegantul Champs Elysées, de la Nôtre Dame până la Sorbona. Toate reunite sau despărțite de Sena, de podurile care reunesc un oraș fascinant, un oraș sub semnul artei: nu degeaba unul dintre podurile cele mai cunoscute poartă denumirea de Pont des arts. Oraș cultural, oraș turistic, contestat sau adulat, Parisul a reprezentat de-a lungul istoriei un centru cultural, economic, artistic, un punct zero pentru cultura și civilizația europeană. Neliniștile pariziene de azi și conflictele inter- și intraculturale sunt, poate, un alt mit, amplificat pe măsură ce este cunoscut.
De peste un secol, muzeul Luvru reunește colecții de artă din lumea-ntreagă în vechiul Palat Regal de pe malul Senei, din fața grădinilor Tuileries. Dimensiunile sale te pot intriga, iar pentru vizitarea celui mai mare muzeu din lume pare că nu o zi, o săptămână sau o lună, ci o viață îți poate fi de ajuns. Astfel, orice descriere obiectivă pare prea sărăcăcioasă pentru dimensiunea culturală pe care Luvrul o oferă publicului larg. Și nu ne referim aici doar la celebra Monalisa a lui da Vinci, deoarece bineînțeles că, încă de la intrare, grupuri mari de turiști se vor îndrepta spre acolo. Ne referim la acel ceva mult mai mult, mult mai vechi, mult mai valoros pe care îl vom descoperi prin galeriile din Luvru.
Muzeul Luvru a fost, la origine, Palat Regal. Istoria acestuia începe încă din sec. al XII-lea, fiind gândit ca o cetate care avea rolul de a supraveghea o parte din Sena de invadatori. De-a lungul timpului, Luvrul a fost reședință de lux și centru al puterii, până când dezvoltarea i-a fost oprită de dorința lui Ludovic al XIV-lea care a ales palatul Versailles drept centru al puterii. Astfel, a apărut dorința de a transforma palatul în muzeu, proiect care va fi pus în aplicare abia odată cu Revoluția Franceză. Inițial, muzeul reprezenta o galerie care aducea laolaltă cele mai importante exponate ale colecției regale. Muzeul a fost deschis la 10 august 1793 (acum 225 de ani), dar va funcționa în cerc închis (până în 1885) doar pentru artiștii vremii și doar duminica accesul va fi permis publicului larg. Extins și modernizat, cu piramida de sticlă construită în curtea interioară care arată dialogul artelor peste timp și peste culturi, muzeul Luvru este și astăzi un punct de reper în arta mondială, fiind vizitat de milioane de turiști din întreaga lume anual.
Astăzi, pe o suprafață de 60000 metri pătrați, colecţia de la Luvru cuprinde opere de artă împărţite în opt departamente: antichităţi egiptene, orientale, greceşti, etrusce şi romane, artă islamică, sculptură, arte decorative, pictură, desene şi gravuri etc. În acest sens, muzeul este format din trei aripi, fiecare cu câte patru nivele. Astfel, pe aripa Denon se găsesc pictura italiană și spaniolă, pictura franceză din secolul 19, pictura engleză, galeria lui Apollon, diamantele Coroanei, colecția de bijuterii, sculpturi italiene, spaniole și nord-europene, antichități grecești, etrusce și romane, Egiptul roman și coptic, artele din Africa, Asia, Oceania şi cele două Americi. Pe aripa Richelieu, vizitatorul poate găsi pictura franceză din secolele 14-17, pictura germană, flamandă şi olandeză (școli nord-europene), artele decorative (Evul Mediu, Renaștere și secolele 17 și 19), apartamentele lui Napoleon al III-lea, sculptura franceză, Mesopotamia și Iranul antic și arta islamică. Nu în ultimul rând, pe aripa Sully se găsesc pictura franceză din secolul 17, 18 si 19, artele decorative din secolul 17 și 18, antichități grecești, etrusce și romane, Egiptul faraonic, Iranul antic, Arabia și Levantul, istoria Luvrului și Luvrul medieval. Fiecare dintre ele s-ar putea constitui într-un muzeu de sine stătător, iar orice alegere de a descrie vreuna dintre părți este strict subiectivă și conține tristețea de a lăsa deoparte alte opere de artă fascinante. Totuși, prezentarea lor reprezintă o invitație de a le descoperi în muzeul Luvru din Paris.
Colecția de artă greco-romană, una dintre cele mai vechi ale muzeului, ne poartă într-o călătorie pe urmele înaintașilor, prin creații dintre cele mai celebre, cum ar fi Venus din Millo și Victoria din Samotracia, sau vestigii mai puțin cunoscute, mărturii ale unei civilizații impresionante. Vizitatorul grăbit nu poate trece indiferent pe lângă niciuna dintre ele, fiindcă fiecare ascunde o mică istorie a umanității, confirmându-ne, încă o dată, că nu suntem decât indivizi așezați comod pe umerii strămoșilor și reconfirmându-ne că arta este făcută să dăinuie. Povestea statuii Victoria din Samotracia este cât se poate de interesantă: creată în jurul anului 190 î.Hr., statuia celebrează o victorie pe mare, apărând sub forma unui înger fără cap, aflat pe o navă și gata parcă să zboare. Cele mai importante lecții pe care le învățăm de la cele două statui, una fără mâini, alta fără cap, dacă ne raportăm la conceptele de frumusețe și perfecțiune ale lumii moderne, sunt că frumusețea artistică reprezintă poate modelul original, perfect și neperisabil al realității. Sculpturile din Luvru reprezintă o sursă a elitismului care și-a avut începutul încă de la Michelangelo și a continuat până la Canova.
De la Antichitatea greco-latină, trecem la splendoarea epocii napoleniene, iar apartamentele lui Napoleon concurează și chiar depășesc în grandoare curtea de la Versailles. Apartamentele sunt situate la primul etaj al aripii Richelieu. Interioare aurite, candelabre, mobilier toate susțin luxul epocii din al Doilea Imperiu, purtându-ne pentru o clipă într-o altă epocă. De fiecare parte a apartamentelor, se regăsesc picturi cu cei care au participat la crearea și la consolidarea Muzeului Luvru: Catherine de Medicis, Henri IV, Napoleon III. O privire mai atentă spre ferestrele frumos decorate te poartă către farmecul grădinilor Tuileries. Apartamentele lui Napoleon constituie o sursă a luxului din vremurile trecute care se scaldă în grandoare.
O altă colecție impresionantă a muzeului Luvru este dată de picturile creștine. După cum religia și, cu precădere, creștinismul a constituit o sursă de inspirație pentru artiști de-a lungul timpului, în Luvru se regăsesc picturi care reprezintă unele dintre cele mai importante momente ale creștinismului. Astfel, de la reprezentarea diferitelor ipostaze ale Fecioarei Maria ori a Nașterii, Răstignirii și Învierii lui Iisus până la reprezentarea altor personaje și evenimente biblice mai puțin cunoscute, precum picturile care îl înfățișează pe Sfântul Francisc ori pe Sfântul Denis, picturile creștine concurează în frumusețe și emoție. În acest sens, o pictură expresivă prin semnificația biblică pe care o deține este La Grande Pietá ronde de Jean Malouel. Pictura cuprinde cele trei figure centrale ale creștinismului, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Fecioara Maria. Pe lângă acestea, în dreapta apare și Sfântul Ioan. Purtând o notă expresivă adâncă prin faptul că ilustrează momentul de după coborârea de pe cruce a lui Iisus, atunci când Fecioara Maria strânge trupul lui Iisus în brațe, pictura prezintă și chipurile suferinde ale îngerilor care apar în josul ei. Culorile folosite de artist ies în evidență prin contrastul creat între negru și roșu. De asemenea, Pietá reprezintă și o sculptură celebră a lui Michelangelo care, în prezent, se găsește în Bazilica Sfântul Petru din Vatican și care ilustrează același moment în care Fecioara Maria, învăluită în durere, ține în brațe trupul Fiului său răstignit.
Muzeul Luvru constituie un centru al culturii universale. Pe lângă prezentările succinte care pot fi realizate, există alte câteva mii de exponate care merită toată atenția. În acest sens, trebuie reținut că muzeul cuprinde opere de artă din cele mai îndepărtate timpuri până în prezent și reprezintă cel mai vizitat muzeu din lume. Muzeul Luvru reușește să se identifice atât ca un palat, cât și ca un loc de reuniune a capodoperelor lumii. Purtând o puternică încărcătură istorică și mitică deopotrivă, Muzeul Luvru reprezintă un loc unde arta este pentru toți.
sursă foto: Alina Partenie