de Alina ROINIȚĂ
Egiptului îi poate fi atribuită una dintre cele mai fascinante culturi ale lumii antice și nu numai. Piramidele din Giza și Sfinxul, Valea Regilor, Templul reginei Hatshepsut sau Templul lui Amon Ra din Karnak sunt doar câteva dintre obiectivele turistice și, totodată, culturale ale Egiptului.
Legendele despre Piramidele din Giza așa cum sunt văzute de localnici pot fi diferite față de informațiile primite de-a lungul timpului din cu totul alte surse. În mod special, egiptenii sunt fascinați de caracterul mistic al poveștilor. Astfel, prima istorisire a unui localnic despre piramide nu a fost despre cum s-au construit piramidele, ci despre motivele care au stat în spatele construcției. Principalele motive au fost venerarea zeilor și mumificarea faraonilor. Cele trei mari piramide din Giza, și anume Piramidele lui Kheops (Khufu), Kefren și Mykerinos au fost construite pentru a le fi morminte celor trei după ce aveau să părăsească această lume. Faraonii credeau în Viața de Apoi și singura lor certitudine era construirea de morminte imense, slujind, astfel, și zeilor, dar și lor înșiși. Sufletul avea să se întoarcă la trup, de aceea, faraonii erau mumificați pentru ca trupul să fie păstrat proaspăt. Mumificarea faraonilor avea loc prin scoaterea din trup a tuturor organelor. Cele din urmă erau conservate în mod separat, singurul organ păstrat în corp fiind inima, ca o dovadă a faptelor persoanei decedate. În interiorul abdomenului erau puse diverse condimente care aveau să țină trupul conservat pentru veșnicie. Organele erau conservate separat în vase, având ca protector șacalul, animal asociat cu zeul Anubis, zeul mumificării. După ce erau păstrate timp de 40 de zile, corpurile erau învelite în pânză, fiind tratate cu rășină și diverse uleiuri aromate. După îmbălsămare, fiecărei mumii îi era atribuită o mască care avea rolul de recunoaștere, astfel încât sufletul trebuia să identifice trupul căruia îi aparține. În final, mumiile erau puse în sarcofage și închise în spațiile special destinate. Faraonii erau îngropați cu multe bogății, printre care și hrană, fiindcă sufletul avea să se întoarcă la trup.
Revenind la Piramidele din Giza, localnicii cred că la baza construcției lor a stat iubirea pentru zei. Ei nu cred că sclavii ar fi fost cei care le-au construit, ci, mai degrabă, arhitecții egipteni ajutați de o bună parte din populație care dorea să aducă ofrandă zeilor. Pe lângă cele trei mari piramide, cea mai mare fiind a lui Kheops (din 2560 î.Hr), de 146 metri (în prezent, 138 metri) înălțime, cu o latură de 227 metri și cuprinzând 2.521.000 metri cubi de piatră, mai există alte piramide, mult mai mici, destinate mamelor și soțiilor din familie. Cât despre structura piramidelor, pietrele nu sunt cimentate, ci, în mod special, au fost așezate una peste cealaltă pentru a rezista cutremurelor, fiind numite de către localnici pietrele dansante. Unii egiptologi consideră că alinierea celor trei piramide din Giza este bazată pe Centura lui Orion, cele trei stele aliniate în mod perfect: Alnitak, Alnilam și Mintaka.
Alături de piramidele din Giza se află alte două simboluri importante ale Egiptului Antic, și anume Sfinxul și bărcile solare. Sfinxul reprezintă o creatură mitologică redată printr-o statuie cu corp de animal, în cazul de față, leu, și capul unei ființe umane, al unui zeu. Capul Sfinxului din Giza are șase metri înălțime și patru metri lățime, ochii având doi metri înălțime. Conform credințelor populare, Sfinxul era cel care proteja mormintele și care aducea fertilitatea pământului oferită de Nil. Acesta este și motivul pentru care nasul Sfinxului a fost distrus parțial de către un reprezentant al islamului de mai târziu. Legenda Sfinxului, în genere, aduce în vedere și faptul că el este cel care îi pedepsea pe trecătorii care nu răspundeau corect întrebărilor adresate de către acesta. De altfel, barca solară reprezintă un vas care se presupune că purta corpul faraonului înainte de a fi înmormântat în piramide și, mai apoi, constituia mijloc de transport în Viața de Apoi. Cea mai cunoscută barcă solară este cea a lui Kheops, care a fost găsită în Platoul Giza în secolul al XX-lea și are 43,6 metri lungime și 5,9 metri lățime. Nu doar arheologii și cercetătorii au refăcut traseul lui Kheops de pe platoul Giza, ci și localnicii, confirmând, astfel, credința conform căreia interesul strămoșilor lor egipteni se regăsea în Viața de Apoi, și nu în cea prezentă.
Nu puține sunt miturile și legendele cu privire la Piramidele din Giza, Sfinx, faraoni și bărci solare. Frumusețea acestora provine și din afectivitatea cu care egiptenii își prezintă propria cultură, fascinând ascultătorul. Diversele teorii despre toate acestea sunt susținute, în mare parte, de credințele poporului egiptean care aveau să aducă în secolul al XXI-lea una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
sursă foto: Alina Roiniță