Corina HAGIU
Cina cu Picasso, de Camille Aubray, a fost publicată la editura Rao, în 2017, în traducerea Monicăi-Laura Cibotariu și reprezintă „o poveste delicioasă despre artă și dragoste”, titlul aducând laolaltă cele două mult îmbinate chestiuni: iubirile lui Picasso și viața sa artistică plină de culoare, fantezie, exuberanță și vervă. Camille Aubray prezintă un moment al vieții lui Picasso despre care se știe prea puțin, și anume evadarea lui în Juan-les-Pins, în primăvara anului 1936, în încercarea de a scăpa de soția sa, Olga.
Acțiunea romanului „Cina cu Picasso” se desfășoară pe două planuri paralele și urmărește povestea vieții a două femei, Ondine și nepoata ei, Céline. În 1936, Ondine, pe atunci o tânără naivă de 17 ani, este trimisă de părinții ei, proprietarii unui mic restaurant, Café Paradis, să gătească pentru un client misterios, la vila închiriată de acesta. Clientul s-a dovedit a fi chiar Picasso, aflat în impas, atât în carieră, cât și în viața personală. Tânăra Ondine este cu inima frântă după despărțirea de iubitul ei, Luc, care a fost respins de părinții ei. În așteptarea scrisorilor lui Luc, care nu au mai sosit, tânăra ajunge să găsească refugiu în bucuria și mulțumirea pe care i le arăta pictorul, ajungând ușor în cercul amoros al mult mai vârstnicului și experimentatului în femei, Picasso.
Cel de al doilea plan al acțiunii se desfășoară în 2014, când Céline, make-up artist la Hollywood, încearcă să descopere secrete de familie care păreau de mult timp îngropate și călătorește pe Coasta de Azur, unde merge la un curs de artă culinară în locul mamei sale. Ea nu este prea pasionată de gătit și se concentrează mai ales pe găsirea unui tablou pe care Picasso l-ar fi dăruit bunicii Ondine.
Odată cu descrierea călătoriei pe Riviera franceză, poți întreprinde, în primul rând, o călătorie imaginară în luxurianta atmosferă a Rivierei franceze. Juan-les-Pins, Antibes, Mougins, Vallauris sunt locurile prin care ne poartă pașii imaginației. Camille Aubray descrie orizontul în toate nuanțele imaginabile de albastru, soarele care aprinde tot ce atinge cu esența sa orbitoare, lumina de la asfințit, care lasă o urmă monocromatică între trandafiriu, ocru și cărămiziu, descriind cu minuțiozitate până și standurile pline de fructe, legume, flori și roți uriașe de brânză din piețele franțuzești. În al doilea rând, întreaga călătorie este una delicioasă, fiind condimentată de multe preparate din bucătăria franțuzească: daube de vită cu portocale, tartă cu cireșe, cassoulet, confit de rață, vol-au-vent, gavotte au chocolat și alte preparate specifice zonei.
De fapt, Cina cu Picasso este o incursiune în lumea complicată a unui artist excentric. Picasso este înfățișat ca un pictor care lucrează asiduu, pictează, desenează, până uită de sine și de cei din jur. Un mare artist, cu un ego uriaș, care își cunoaște talentul, dar nu și limitele și care are o concepție diferită despre relațiile cu femeile: „- Și eu cred într-o viață echilibrată. Nu văd de ce ar trebui să renunț la o femeie pentru alta? Ar trebui să le tai capetele, pur și simplu și să le păstrez pe un raft. Apoi voi putea vorbi cu ele de câte ori aș vrea și le-aș putea băga într-o cutie când nu am chef să fac asta.” Multe dintre episoade sunt prezentate prin intermediul comicului de situație, pentru a minimaliza situația burlescă și pentru a prezenta sublim întâmplări diferite din viața personajelor. De exmplu, Picasso nu știa să înoate, dar se prefăcea foarte bine: „la suprafață dădea viguros din mâini, iar picioarele îi mergeau pe fundul apei. Scufundat ca o sirenă în apă, Ondine l-a văzut, dar a preferat să păstreze secretul, pentru a nu minimaliza ego-ul pictorului”.
În cele din urmă, romanul scriitoarei Camille Aubray este „o saga de familie plină de culoare”, în care „lucrurile neînsemnate sunt transformate în adevărate comori inestimabile”, iar „intrigile, arta, gastonomia și amăgirile sunt împletite laolaltă într-o poveste despre dragoste și trădare, țesută în jurul vieții și a operei lui Picasso”.
Cartea poate fi comandată aici: Libris