Limba română, partea noastră de cer

Alina PARTENIE

Cuvântul, darul dat nouă, tuturor, sălășluiește în om, în lume, dintru început. Cuvântul nu e o înșiruire aleatorie de litere, ci e o stare, o emoție, o dăruire, un har, căci ce-ar fi făcut omul dacă nu erau nici Cuvântul, nici cuvintele? Cuvintele se unesc în limbi știute și neștiute, fascinante toate, și, miraculos poate, îi unesc pe cei ce le folosesc (cu voia sau fără voia lor), din patrii ce nu sunt delimitate de granițe convenționale, ci de șoapta, măcar, a unui cuvânt în aceeași limbă: română.

Pentru noi, limba română este prima cărăruie prin care descoperim lumea și prin care ne vorbim unii altora, prin care gândim, prin care inovăm, prin care ne întristăm și ne bucurăm, deopotrivă. 31 august este ziua limbii române, sfârșit de vară, într-o limbă care nu îmbătrânește, nu se ofilește niciodată, ci iar și iar primește cutezătoare alte și alte cuvinte, fiindu-le alături celor ce vor să exprime mai-mult-decât-prezentul. Și da, vrând-nevrând, limba ne unește, e partea noastră de cer, vorba lui Noica, chiar dacă, din când în când, devine ceartă, dispută, dezbinare.

Învățăm, de-a lungul vieții mai multe limbi, cu gândul că ne vor ușura comunicarea și adaptarea. Este un lucru bun, util, dar, chiar plecați fiind, tot limba română e acasă: e povața bunicii, chiuiturile colindătorilor, e în numele pe care îl porți, în timpul ce trece, în susurul izvoarelor, în tastatura ce nu se oprește, și ea vorbește tot în română.

Limba română ne dă totul: și cuviința, și tihna, și harababura, și făgăduința, și năravul, și menirea. Și chiar dacă, uneori, ne credem mai puternici, nefolosind-o sau folosind-o incorect, ea ne alină  mereu. Să fim cutezători și să folosim o limbă română corectă, adecvată, diversificată, chiar dacă uneori pare complicată! Să ne întoarcem către limba scriiturilor, să le tălmăcim prea multele semnificații! Să nu uităm nici de limba de altădată și să împăcăm vechile sonorități cu noile avânturi împrumutate din limbi străine! Atunci când ne îndoim, să ne facem din dicționar o călăuză (chiar dacă imperfectă). Să fim permanent conștienți că trebuie să dăm mai departe o limbă română cu miez, parte din datoria pe care o avem față de partea noastră de cer!

Sursă foto: identitatea.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.