Live & online despre romanul „Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem” de Maryse Condé

Joi, 8 iulie, la ora 18.00, pe paginile de Facebook Cărturești (facebook.com/Carturesti) și Polirom (facebook.com/polirom.editura), va avea loc o discuție pornind de la Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé, romanul laureate al Premiului Noii Academii Suedeze pentru Literatură 2018 & Grand Prix Littéraire de la Femme 1986.

Vor vorbi despre carte: Alexandra Cozmolici, Andreea Molocea, Alina Purcaru, Miruna Vlada

Eu, Tituba, vrăjitoarea neagră din Salem de Maryse Condé, una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză şi note de Alexandra Cozmolici.

Fiică a unei sclave violate de un marinar englez în drumul spre Barbados, Tituba se naşte din tragedia mamei: Abena dă viaţă pe un pămînt străin, în care mirosul sîngelui pluteşte peste plantaţiile coloniştilor. Rămasă orfană la şapte ani, Tituba, curînd eliberată, e luată în grijă şi iniţiată în tainele tămăduirii şi ale magiei de bătrîna Man Yaya. Dragostea ei pentru John Indian o aduce însă din nou în robie, purtînd-o departe, în America, sub stăpînirea pastorului Parris, pînă în comunitatea puritană din Salem. Acuzată de vrăjitorie, ajunge într-o celulă alături de Hester Prynne, eroina romanului Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne.

De pe ţărmurile Barbadosului de secol XVII, umbrite de realităţile crude ale comerţului cu sclavi, Tituba, singura victimă neagră a proceselor vrăjitoarelor din Salem (1692-1693), îşi rememorează viaţa plină de încercări extraordinare şi puteri mistice. Deşi protejată de spiritele celor dragi, Tituba nu va scăpa de minciuni şi de acuzaţiile din acele vremuri. Uitată de marea istorie, figura Titubei prinde astfel viaţă în universul ficţional al lui Maryse Condé pentru a spune, cu o voce modernă, fermecătoare şi plină de ironie, o poveste tulburătoare despre asuprire, solidaritate şi supravieţuire.

„Jucăuşă şi necruţătoare deopotrivă, cartea lui Condé critică fără ocolişuri versiunile masculine, albe ale istoriei şi ale literaturii, luîndu-le subversiv în posesie.” (Publishers Weekly)

„Pentru mine, Tituba nu e un roman istoric. Tituba este exact opusul unui roman istoric. Nu m-a interesat cum ar fi putut să fie viaţa ei reală… Am inventat-o de-adevăratelea pe Tituba. I-am dat o copilărie, o adolescenţă, o maturitate. Totodată, am vrut să fac din ea un fel de erou feminin, o eroină epopeică asemenea legendarei Nanny of the Maroons. Am ezitat între ironie şi dorinţa de-a fi serioasă. În final, a ieşit un fel de personaj eroicomic.” (Maryse Condé)

Maryse Condé s-a născut în Guadelupa în 1937. Şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Paris, specializîndu-se în literatură engleză. În 1959 a plecat pe continentul african, lucrînd ca profesoară şi traducătoare în Côte d’Ivoire, Guineea, Ghana şi Senegal. După revenirea în Franţa, s-a dedicat jurnalismului cultural şi carierei universitare, publicînd, după eseuri, povestiri şi piese de teatru, primul său roman, Hérémakhonon, în 1976. A cunoscut succesul şi recunoaşterea internaţionale abia cu Ségou (1984-1985), care i-a adus totodată o carieră academică prolifică în SUA. Numeroasele romane ce au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze şi internaţionale, aveau să-i consolideze poziţia de autoare marcantă a literaturii feministe şi postcoloniale: Moi, Tituba, sorcière… Noire de Salem (1986, Grand Prix Littéraire de la Femme), La vie scélérate (1987, Prix Anaïs-Ségalas acordat de Academia Franceză), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde) şi En attendant la montée des eaux (2010, Grand Prix du roman métis). În 2018, după amînarea decernării Premiului Nobel pentru Literatură, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorită modului în care descrie, „într-un limbaj limpede şi răscolitor”, „ravagiile colonialismului şi haosul postcolonial” în toată opera sa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.