Alina PARTENIE
În mod neașteptat, un cuvânt des folosit în perioada pandemiei este … drojdie! Ingredient banal în majoritatea timpului, care ajută coca să dospească, drojdia este considerată și un ingredient-minune în perioada crizei provocate de noul coronavirus, ajungând să se vândă „ca pâinea caldă”. Mai mult ca niciodată parcă, drojdia apare în mediul online, în presă, în conversațiile cotidiene, devenind un subiect permanent de discuție. Interesante sunt, în acest sens, devierile semantice, asocierile inedite, precum și diversificarea contextelor de utilizare a cuvântului.
Drojdie este înregistrat în DEX ca un cuvânt polisemantic, având, pe lângă sensurile proprii, și sensuri figurate, peiorative: „DRÓJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță dintr-un lichid care se depune pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape niciun ban. ♦ Zaț de cafea. 2. (Și în sintagma rachiu de drojdie) Rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždiia”.
Contextul actual a provocat și o adevărată epidemie în procurarea de alimente, printre ele, aflându-se și drojdia, atât în cumpărăturile fizice, cât și în cele online: „Greu de găsit. Drojdia a depășit laptopurile în topul căutărilor pe google.” (digifm.ro). Un mesaj care, în alt context, ar fi fost lipsit de interes, creează surprindere: „Anunț mult așteptat pe ușa unui magazin: Avem drojdie” (realitatea.net). Totodată, poate fi observat un comportament de consum care face din drojdie garantul unei siguranțe psihologice, existând mesajul implicit că având drojdie, pot face pâine, evitând, astfel, foametea: „Criza drojdiei și pâinea artizanală în vremea lui #staiacasă” (scena9.ro). Drojdia este asociată cu criza creată de coronavirus, oferindu-se rețete inedite de producere a ei: „Rețete de criză. Cum să îți prepari drojdia de casă, cu fructe uscate, făină și apă.” (libertatea.ro). Exemplul anterior extinde sfera semantică a cuvântului înregistrat în dicționare ca „preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului”.
De asemenea, apar construcții lingvistice surprinzătoare: „În plină pandemie de covid-19, drojdia creează monștri” (realitatea.net). Drojdia care creează monștri poate fi legată de comportamentul unor cumpărători care achiziționează drojdie în exces. Aceeași este situația și în exemplul următor: „Din cauza crizei COVID-19, cauzată de epidemia cu noul coronavirus, în România, drojdia a ajuns rara avis” (viva.ro), context care pare să ridice la un rang superior un produs, de altfel, banal. Aparenta utilizare excesivă a sensului propriu în contexte obișnuite conturează scenarii metaforice, surprinzătoare, aflate în legătură cu realitatea actuală: „Drojdia politicii dospește la televizor: Vacanța mare a populiștilor care au lăsat România fără imunitate în fața pandemiei” (republica.ro). Astfel, drojdia poate fi apropiată de elementul rezidual care „dospește”, adică este excesiv promovat la televiziune. Acest sens legat de sfera politică este folosit și în articole mai vechi, dedicate traseismului politic: „Mai bine însă ar studia evoluția altui partid drojdier (compus din drojdia ce a migrat de la alte partide)” (ziarulunirea.ro).
Tot legat de drojdie și frecvent folosit este cuvântul drojdier, derivat cu sufixul de agent: „drojdiér [At: LEG. EC. PL. 298 / Pl: ~i sm, ~e sn / E:drojdie + -er] 1 sm Muncitor care presează drojdia la fabrica de bere. 2 sn Vas în care se strânge drojdia la fabrica de bere. 3 Bețiv.” Cel mai des întâlnit este sensul argotic, peiorativ, și anume „bețiv”: „Coronavirusul declanșează criza alcoolului în Vaslui. Un drojdier, care a dorit să rămână anonim, a declarat: Coronavirusu’ ne-a distrus”. Un alt sens contextual pentru drojdier este de „persoană care cumpără drojdie în exces: „Cum a fost cu drojdierii, erau oameni la casa de marcat cu zeci de pachete de drojdie, practic cum se băga la raft o luau cu baxul”. Această utilizare este, în fapt, o formă de evaluare negativă. Sensul cel mai comun este de producător de drojdie, dar acesta apare cel mai rar în mediul online: „Drojdierii de la Pakmaya avertizează că nu au scumpit produsele pentru panificaţie şi că muncesc la capacitate maximă” (stiripesurse.ro). Mai mult, orice utilizator al drojdiei devine, la rândul lui, drojdier: „În făină se pune drojdie. Nu oricine se pricepe. Musai să fii drojdier!” (daciaclub.ro). Ambiguitatea sensurilor poate duce la mai multe decodări, unele având un evident efect ironic: „Românii caută drojdie (…) Păi dacă-s drojdieri ce vrei să caute?!” (spinningclub.ro).
În alte contexte, se creează diferite antonimii contextuale, cum ar fi: politicieni/drojdieri: „Avem primul caz de coronavirus şi autorităţile îl ţin ascuns!…politicienii noștri vor fi egali cu ultimii drojdieri în fața virusului (forum.softpedia.ro). O construcție amuzantă este și următoarea, în care drojdier este un adjectiv: „Coronavirusul (virusul drojdier) este un virus ucigaș, care a apărut din senin, absolut întâmplător în China” (chakrarelaxată.ro). Aceasta are evidente intenții umoristice și poate avea decodări diferite în funcție de context: fie că este virusul din vremea consumului de drojdie sau de drojdii, aceste asocieri vor defini, mai târziu, cotidianul în vremea pandemiei. În acest sens, putem afirma că drojdia devine un adevărat simbol al lui #staiacasă.
sursă foto: libertatea.ro