Alina PARTENIE
Melanie Benjamin, 2022, Viscolul copiilor, traducere de Irina Bojin, București, Humanitas, 336 p.
Natură imprevizibilă. Frig. Copii. Solidaritate. Vină. Salvare. Eșec. Eroism. Remușcare. Și mai multă vină. Alegeri. Emoții. Responsabilitate. Și iarăși vină. Frig. Speranță. Viață. Și multe alte cuvinte-trăiri care îi rămân cititorului în minte, la mult timp după ce a citit cartea. Viscolul copiilor de Melanie Benjamin este o carte citită într-o seară friguroasă și despre care am scris când frigul s-a îndepărtat, când razele răzbat, când este viscol mai puțin și liniște mai multă.
De fapt, Melanie Benjamin a ales să scrie despre un dezastru natural: viscolul din 1888 care a lovit Nebraska și Dakota, din centrul Statelor Unite. Un fenomen natural neașteptat care a rămas cunoscut ca viscolul copiilor, dar nu viscolul este în centrul romanului, nici măcar copiii. Da, este o carte despre copilărie, dar mai mult este o carte a emoțiilor, a alegerilor luate brusc, dar care vor marca destine. Este o carte a curajului copiilor care se salvează unii pe alții. Care încearcă și reușesc, chiar dacă sechelele rămân și chiar dacă uneori par să piardă.
În centrul romanului sunt Raina şi Gerda Olsen, surori, fiicele unei familii de imigranţi norvegieni, atraşi în Nebraska de propaganda autorităţilor americane, „erau cei săraci, cei lipsiți de drepturi, cei care voiau mai mult și cei care visau la mai bine”. Ce le asemănă? Amândouă sunt inteligente şi ambiţioase, învăţătoare în şcoli mici şi sărace, având ca elevi copii de imigranţi, la fel de săraci ca ele. Ambele sunt îndrăgostite, firi diferite, care încearcă să se descurce singure, departe de părinţi, departe una de cealaltă, maturizându-se înainte de vreme, brutal şi brusc.
În ziua de 12 ianuarie 1888, când viscolul cumplit loveşte Nebraska şi Dakota, fetele sunt la şcoală, alături de elevii lor, amăgite de căldura dinaintea furtunii. Fără să își dea seama, vor lua două decizii diferite care le vor schimba destinul. Una dintre ele, Raina, va rămâne alături de copii, va încerca să îi ajute, să îi învețe să se ajute, pentru ca mai târziu gesturile sale să fie considerate eroice. Cealaltă, Gerda, va decide să îi lase pe copii să plece înainte ca viscolul să înceapă. Va rămâne apoi cu vina alegerii, cu remușcarea opțiunii, cu stigmatul unei lumi care nu mai poate privi omul din spatele unor decizii…
Sunt, desigur, și alte imagini copleșitoare pe parcursul cărții, căci, la final, dacă ar trebui să o definim, am putea spune că este o carte despre umanitate, despre omul ce luptă cu natura, dar și cu sine, despre emoții, despre fragilitatea oricărei decizii și, de multe ori, despre (im)posibilitatea de a mai îndrepta ceva. Vă invit la o lectură emoționantă!
Cartea poate fi comandată aici: Libris