Beniamin B.
Începem cu o întrebare retorică, anume: cât de multe noutăți mai pot fi aduse în educația pentru drepturile omului, cu atât mai mult cu cât Programul Erasmus+ prioritizează acest subiect de ceva ani încoace? Ei bine, răspunsul e unul destul de simplu: puține, dar bune. Noutățile acestea sunt cu atât mai bune, cu cât grupul țintă este unul care este la prima interacțiune cu educația nonformală, în general. Celor care ne-au încântat cu prezența timp de o săptămână, anume 27 de lucrători de tineret din România, Croația, Turcia, Armenia, Grecia, Bulgaria și Macedonia, le-am oferit o perspectivă detaliată asupra ce înseamnă promovarea drepturilor omului în mediul online prin instrumente de învățare inedite.
Un scurt preambul bibliografic. Mai puțin cunoscut publicului larg, Hugo Grotius este considerat de unii practicieni ai educației pentru drepturile omului drept un ‘trend setter’ al disciplinelor specifice dreptului internațional, cu precădere în promovarea toleranței, reglementarea spațiilor comune (dreptul mărilor) ori dreptul războiului și păcii. În cuprinsul îndrăzneț al lucrărilor sale gândite în prima jumătate a sec. al XVII-lea, Hugo Grotius propune explorarea unui concept originar, în viziunea sa, anume ius naturale, dreptul natural. În sfera drepturilor omului, umanistul olandez concluzionează prin teoria conform căreia fiecare individ beneficiază de drepturi intrinseci ființei umane în favoarea sau asupra altor indivizi, în egală măsură cu obligația de a respecta aceleași drepturi alte celorlalți, indiferent de contextul public sau privat în care acestea sunt chestionate. Hugo Grotius a văzut originea acestor principii de normare civică ca fiind imanente ființei umane, dar și edictate de divinitate într-o manieră conciliantă pentru creștini.
Ne oprim aici cu ecourile filosofiei medievale, dar făcând o precizare pe care o putem extrapola în planul prezent. O parte din teoriile lui Hugo Grotius au fost extinse prin discurs politic militant și transpuse în mod injust în campaniile de colonizare și exterminare ale unor populații băștinașe. Obiceiurile locale, orientarea spirituală și sistemul de legi ori cutume ale populațiilor respective au fost invocate drept justificare pentru colonizare sau chiar exterminare. Sună cunoscut?
Revenind în contextul internațional al proiectului EQUAL-Lit, am căutat să transpunem o parte din aceste considerente în instrumente de lucru foarte practice pentru cei care lucrează sau intenționează să lucreze cu tineri. Expunerea la discurs incitator la ură, dezinformare și instigare la violență, radicalizare sau discriminare variată a migrat treptat și foarte precis în spațiul online și în media globală sub diferite forme. Tot mai des, dreptul la sau de a fi sau face ceva devine justificarea suficientă de a propulsa în spațiul public mesaje ce pot destabiliza sisteme sau comunități. Acte de micro-agresiune derivate din stereotipuri și prejudecăți au pătruns foarte subtil în jargonul adolescenților, în abrevieri regăsite în social media, vestimentație, gesturi și chiar materiale educaționale. Subiectele acestea au fost atinse permanent în cele șapte zile de activități ale proiectului structurate în jurul a trei dimensiuni principale: concepte specifice drepturilor omului, introspecție personală, transferabilitate.
Dimensiunea conceptuală a fost propusă încă din prima zi a activității, cu precădere în jurul definițiilor specifice educației pentru drepturile omului, incitarea la ură, originea actelor de violență, manifestări extreme ale discriminării. Am beneficiat de un volum mare de exemple personale din bazine culturale diferite pentru a înțelege cum se manifestă discursul violent în țările participante. Am explorat cum reușește factorul politic să inflameze atitudinea maselor față de state vecine sau grupuri sociale, minorități sau entități abstracte. Am reușit să înțelegem care este diferența dintre counter narratives și alternative naratives, anume reacția imediată și cea pe termen lung față de incitarea la ură. De asemenea, am parcurs studii de caz din online ce conțineau exemple concrete de instigare la ură și crimă. Fiecare concept a fost dublat de activități nonformale pentru a înțelege în profunzime mecanismul acestui faimos concept, anume hate speech.
Așa am făcut tranziția spre a doua dimensiune, anume introspecția personală. Ne-am jucat cu exerciții de improvizație și puțin performance, simulări, avatarizare și kinestezie. Am început cu construirea încrederii în ceilalți și fragilitatea acestui proces, concluzionând cu exerciții în care ne-am expus personalitatea într-un proces de tip iceberg cultural și personal. Am explorat și găsit în noi înșine replici pe care nu le-am fi putut anticipa într-un experiment în care lupul rău ne îndemna să reacționăm cât mai acid și aspru în mediul online, lăsând lupul bun pradă unor porniri ușor explicabile pentru adulți, dar mai puțin vizibile pentru cei tineri. Rolul acestor exerciții a fost de a ne transpune cât mai fidel în poziția adolescenților, anume beneficiarii muncii pentru majoritatea participanților din proiect.
În consecință, am ajuns la a treia dimensiune, anume transferabilitatea întregii experiențe. Prin acest termen, transferabilitate, înțelegem utilizarea experienței de învățare într-un context profesional, anume în munca de tineret cu adolescenții. Am încheiat săptămâna cu mini-campanii în social media create de participanți, toate dedicate educației pentru drepturile omului și care acopereau cel puțin un subiect controversat. Transferabilitatea acestui proiect constă atât în instrumentele de lucru, dar mai ales în experiența personală din cele șapte zile, una inedită pentru majoritatea participanților. Multiplele runde și întrebări de reflecție cu care închideam fiecare zi au modelat în profunzime modul în care participanții au perceput educația pentru drepturile omului drept un imperativ pentru campaniile din social media, o preocupare constantă pentru oricine lucrează cu adolescenți.
Desigur, întreg procesul a fost marcat de o atmosferă plină de armonie și deschidere spre învățare și cunoaștere. Înconjurați de natură, de un cer înstelat în fiecare seară și de povești ale colegilor din alte țări, am resimțit din nou magia programului Erasmus+. Animați de încrederea că participanții din acest proiect vor aduce mai aproape de tinerii lor mesajul toleranței, vă urăm un an cât mai plin de pace și toleranță.