de Beniamin B.
Adulat sau acuzat, intens dezbătut, subiectul Limba română stârnește nostalgii și controverse. Rubrica „Perle de la BAC”, savuroasă, de altfel, s-a mutat în discursurile celor care ar trebui să ne (in)formeze. Scuzele pentru trădarea limbii au fost înlocuite treptat cu explicații tot mai sofisticate. Ultimele exemple din discursul public ne arată un fenomen generalizat. Cum se ajunge la o astfel de performanță? Răspunsul constă tocmai într-un cumul de factori referitori la atenția acordată limbii române de către cei care ne formează. Desigur, obiectivul principal în timpul unei anumite ore de curs este formarea de competențe, ori acest fapt nu poate fi condamnat. De ce ar prioritiza învățătorii, profesorii sau pedagogii o altă dimensiune a procesului didactic? E ilogic. Cu toate acestea, degradarea limbii române este o realitate, iar dascălii, trebuie să recunoaștem, participă și ei la acest fenomen generalizat. Am putea, oare, să asimilăm un mesaj educațional care conține și imperfecțiuni la fel de bine precum unul care provine dintr-o limbă română fără cusur? Există câteva semnale subtile în mecanismele de selecție a personalul didactic și care, analizate ceva mai atent, pot explica foarte ușor cum de au ajuns atât de populare, în rândul tinerilor (desigur, nu numai), celebrele „din cauza la”, „vreau decât un măr”, „portaru` la școală”, „copii(i) crește” și multe altele de acest fel. În acest sens, putem lua spre analiză baremele de corectare pentru examenul de titularizare din anul 2017, de la educatori la profesori. Desigur, ne interesează preocuparea metodologiei în ansamblul său față de îngrijirea limbii române, nicidecum relevanța științifică.
Primul pas în tainele cunoașterii: etapa preșcolară sau grădinița. Cine sunt sau ar trebui să fie cei care ne învață primele bastonașe? Greu de răspuns dacă analizăm baremul, întrucât mai puțin de cinci puncte sunt alocate în mod explicit pentru îngrijirea limbii române. Exemple de cerințe, precum „construirea oricărui enunț corect cu cele patru omofone date”, „scrierea oricăror două cuvinte care aparțin familiei lexicale a verbului a comunica” nu arată ce limbă română cunoaște candidatul. Educatorul trebuie să fie personajul care umple cu poezie și voioșie spațiul în care copilul începe să interacționeze cu necunoscutul, nu pretinde nimeni să fie expert în lingvistică. Cu toate acestea, se pare că se oferă o foarte largă încredere în bunăvoința și pregătirea tinerilor ce îmbracă haina de educator, cu atât mai mult, cu cât copiii asimilează mult și repede în această perioadă, inclusiv greșelile de vorbire și exprimare.
Etapa primelor evaluări: ciclul primar. Baremul aferent titularizării învățătorilor pare pregătit să filtreze mai riguros lista celor dornici să susțină arta de a scrie, de a citi și de a socoti. Sunt explorate multiple dimensiuni ale utilizării limbii române, inclusiv în abordarea metodologiei didactice. Rata abandonului școlar este relativ redusă în ciclul primar (deși nu există statistici foarte clare în acest sens), fapt explicat prin două variabile: intenția părinților (și a tutorilor) de a furniza copiilor o minimă pregătire școlară și gradul redus de autonomie decizională a unei persoane până la vârsta de 11-12 ani. Fiind captiv ciclului primar, copilul petrece perioade îndelungate cu același dascăl, formându-i-se o anume preocupare pentru calitatea limbii utilizate în exprimare. Există suficiente premise pentru a specula faptul că, din perspectiva utilizării limbii române, perioada ciclului primar este cea mai productivă pentru un procent consistent din populație.
De la lebede la nota 10 (zece)*: gimnaziul și liceul. De la bun început, fac abstracție de baremul pentru Limba și literatura română, întrucât ar trebui să fie parola de acces în sistem. Am analizat baremul pentru următoarele obiecte de studiu: Matematică, Informatică și tehnologia informației, Fizică, Chimie, Biologie, Mecanică, Istorie, Geografie, Educație fizică și sport, Educație muzicală, Educație tehnologică, Religie ortodoxă. În cazul primelor obiecte, considerate științe exacte, nu există nici măcar un punct alocat corectitudinii exprimării. Chiar mai mult, proba pentru disciplina Chimie nu presupune detalierea scrisă a activității didactice. În cazul următoarelor obiecte de studiu, doar baremul pentru Istorie face trimitere la „limbajul istoric adecvat”, intenționând să îl asociez, prin extensie, unei preocupări față de norma limbii române. Pentru celelalte, atenția este canalizată către limbajul de specialitate, nefiind oferit niciun punct pentru respectul explicit conferit graiului românesc. Desigur, putem să presupunem că există, relativ la corectitudinea limbii române, o preocupare generală, dincolo de orice barem, și că toți pretendenții la posturile din învățământul preuniversitar stăpânesc tainele limbii române. Mai degrabă, e o speranță, nu o presupunere, nu o certitudine. Undeva apare, totuși, o falie între speranța inițială și rezultatul procesului didactic. Nu pot să exclud, astfel, ipoteza următoare: preocuparea superficială pentru îngrjirea limbii române din acest barem poate fi transferată la clasă, unde este tot mai puternică toleranța pentru greșeală și varietate colocvială, procesul fiind unul inconștient. Într-o altă ordine de idei, dintr-un cu totul alt punct de vedere, am trecut în revistă baremul pentru trei obiecte de studiu specifice învățământului profesional: Instalații pentru construcții, Industrie alimentară, Kinetoterapie. Din nou, nu există cerințe privitoare la calitatea limbii române. M-am oprit la aceste obiecte de studiu, considerând relevante disciplinele analizate din perspectiva majorității populației din România.
În final, se poate discuta despre un fenomen de degradare a limbii române ca despre un proces care se extinde în rândul populației tinere, iar rolul dascălilor nu poate fi indicat în mod izolat, ci este un factor cumulativ pentru acest fenomen. În acest sens, sunt de indicat nivelul de trai scăzut din mediul rural și urban mic, abaterea de la normele etice și morale din instituțiile publice, pachetul de salarizare, condițiile de muncă din educație și altele. Cu toate acestea, limba dascălilor rămâne, pentru foarte mulți tineri, cea mai elevată expresie a graiulul lor.
Sursă foto: www.bittv.info