Când eram mică, bunica a fost cea care a avut grijă să mă închin Domnului când mă trezesc, când ies pe ușă, când mă așez la masă, când mă ridic de la masă, când plec la drum lung, când primesc ceva, înainte să-mi aștept somnul, când mi-e bine, când mi-e rău. Mama a fost cea care mi-a dat învățătură despre Sărbătorile importante, despre slujbe, despre credință, despre bunătate și despre iubire. Acum, în urma multor ani, după câteva etape ale vieții, nu pot decât să simt la fel. În această Sfântă Zi, inima mi-e dar pentru Domnul!
Despre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos am auzit cu toții, de la mic la mare. Cea mai frumoasă închinare a creștinului are loc în fiecare an, atunci când fiecare dintre noi încearcă să lumineze în jur cu Lumină Sfântă. Ce înseamnă, totuși, Învierea Domnului, dincolo de ceea ce auzim mereu: post, rugăciune, smerenie, fapte bune? Pilonii credinței aceștia sunt, dar, pentru mine, Sărbătoarea Învierii este ceva ce nu poate fi spus întocmai. Este iubirea pe care i-o purtăm lui Dumnezeu! Este respectul pe care ar trebui să îl aducem în dar în fiecare zi! Este răsplata noastră mică pe care i-o putem pe altar Domnului. Învierea este Sărbătoarea purității!
Este greu, și simțim aceasta în fiecare zi, să te smerești, să fii umil, să fii modest. Pentru aceea, în preajma acestei sărbători, fiecare dintre noi încearcă, pe cât cu putință, să lase ale lumii chemări și să-și amintească că Fiul Domnului s-a răstignit pentru noi și a Înviat. Atât de mult ne iubește Dumnezeu! În aceeași ordine, de la mic la mare. Pe păcătos și pe credincios. Dumnezeu este iubire! Dumnezeu este credință! Dumnezeu este bunătatea pe care nu o putem imagina. Căutăm, zilnic, să descoperim lucruri și idei noi, să inventăm, să creăm. Cu siguranță, lumea are nevoie și de astfel de invenții. Dar câți dintre noi ne întoarcem să-i mulțumim Domnului? Adesea uit și rar îmi amintesc că totul nu e ceva ce mi se cuvine. Că viața este un dar, că credința mea nu poate decât să-mi lumineze toate drumurile și trebuie să fie deasupra tuturor celorlalte lucruri. Astăzi, în ziua când Fiul Domnului a Înviat, voi sărbători prin mulțumire, prin iubire, prin liniște, prin împlinire și prin smerenie!
Alina Roiniță
E liniște azi, e soare, e armonie: în natură și în sufletele noastre. E sâmbătă, Sâmbăta Mare, e așteptarea, așteptarea Luminii pentru noi toți. Mai presus de toate, e așteptarea plină de emoție a Învierii, a luminii din noi, de dincolo de fire. A fost o săptămână lungă, a pătimirii Mântuitorului din iubire pentru oameni, plină de o certitudine: Învierea, bucuria noastră, a tuturor. Învierea nu e o sărbătoare, e o certitudine, singura certitudine care poate da un sens vieții și oricărei dureri: putem birui atât viața, cât și moartea prin Lumina Învierii! Fiecare dintre noi și toți împreună! Învierea e urmată de o Săptămână luminată. Ce-ar fi dacă, fiind mai buni, iubind pe cei de lângă noi să facem din fiecare zi o zi a Luminii? Să ne ridicăm din patimi (chiar dacă vom cădea din nou), să ne asumăm calea și drumul, căci mereu există Lumină și Înviere pentru fiecare dintre noi!
E prea frumos să nu vrei să o cauți și să o primești în viața ta, indiferent de cum ești, cât ești, ce crezi… Învierea există pentru fiecare dintre noi, un eveniment ce trebuie trăit, simțit și privit cu recunoștință și cu demnitate. Dincolo de toate tradițiile legate de sărbători, de graba ce ne-a cuprins pe toți, de fuga după mâncare, adevărata Învierea e în altă parte: când noi ne îndestulăm cu mâncare, când cumpărăm cele mai frumoase haine, uităm adesea că moartea este biruită, cum altfel, tot prin moarte, adică prin viața veșnică. Este adevărat că Învierea trebuie sărbătorită: ouăle, cozonacul, pasca, mielul sunt simboluri ale acestei sărbători, dar adevărata ei semnificație se găsește altundeva, în Lumina Sfântă ce, an de an, de la Ierusalim, pornește în toată lumea chemând popoare întregi pe drumul Învierii.
Să primim Lumina cu bucurie sinceră și să o purtăm mereu cu noi, candelă nestinsă! Hristos a Înviat din morți cu moartea pre moarte călcând pentru noi, pentru toți… Să nu uităm nicicând nici de patimile care au adus Lumina, să fim recunoscători pentru tot și toate! Înviere cu Lumină întru Cuvânt, încercând să devenim fiii Luminii, de acolo de unde putem primi singura iubire adevărată!
Alina Partenie
sursă foto: PAOLO VERONESE (handmade oil painting on canvas)