Alina PARTENIE
Riri Sylvia Manor, 2022, Viața mea cu Goya, București, Humanitas, 200 p.
„Încă mai învăț” este mottoul cărții Viața mea cu Goya, scrise de Riri Sylvia Manor. Citatul îi aparține însuși pictorului și anticipează episodul care reunește destine, ițe nevăzute care leagă un medic contemporan, Riri Sylvia Manor, și un pictor de la răspântia veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea, Francisco José de Goya y Lucientes. Făcând un scurt exercițiu de imaginație, ne-am putea întreba ce fir nevăzut leagă aceste destine, aceste povești? Ce moment schimbă creația pictorului, precum și existența medicului? Ce (ne) învață fiecare din această situație?
Ca-ntr-un vis, boala bizară și subită a lui Goya, având cauze neurologice, care îl duce către pierderea auzului, o face pe scriitoarea-medic să își dorească sincer ca visurile să îi permită o călătorie dus-întors: „Astfel aș fi putut reveni în secolul al XVIII-lea, aducând cu mine medicamente din secolul XX” (p. 19). Dar oare Goya chiar avea nevoie de vindecare? Oare boala omului nu a creat măreția și dorința artistului de a crea cu orice preț? Boala care i-a adus orbirea temporară „i-a deschis ochii”, căci „tot ce a făcut valoros s-a întâmplat după această boală”. De fapt, sindromul VKH, „o inflamație probabil autoimună a creierului și a ochilor”, pare să fie singurul diagnostic ce poate explica boala lui Goya, surzenia, precum și „marea schimbare de caracter și a coloritului picturilor lui Goya” (p. 25).
De aici înainte, tot parcursul romanului urmează fișa pacientului virtual de care mărturisește ironic ca s-a îndrăgostit, în ciuda diferenței de 187 de ani! Aceste gânduri o poartă într-o călătorie spre locurile în care a trăit Goya, dinspre prezent spre trecut. Privește, astfel, lumea de dinainte și cea de dincolo de boală prin ochii celui ce orb fiind a văzut lumea altfel, ce surd fiind a înțeles mai bine decât înainte semnificațiile oricăror gesturi! Un moment important este cel în care se îmbolnăvește, la Cadiz, în 1792, o zi în care toate se schimbă pentru cel ca va deveni mai mult decât un simplu pictor al Curții Regale. După boală, se schimbă omul și creația sa, Goya se implică în marile sale proiecte, depășește bariere și clișee. Vede altfel, pictează altfel, deși după cursul ținut studenților „nu auzea nici un singur cuvânt, un singur gând, o singură întrebare” (p. 88). Acum, Goya învață să vadă, să simtă, să picteze, să creeze și, mai ales, să trăiască.
Subintitulată roman, Viața mea cu Goya este o carte plină de uman, de emoții, de atenție la detalii și la trăiri. La final, autoarea mărturisește că a avut la bază un vis. Cititorului îi rămâne să se întrebe, încă o dată, dacă visul nu este, în fapt, o altă realitate? Îi mai rămâne să îl citească dintr-o altă perspectivă pe pictorul spaniol și să se bucure de întâlnirea cu scriitoarea Riri Sylvia Manor, o persoană rafinată, atentă, iubitoare de artă și de povești.
Cartea poate fi comandată aici: Libris